Cea mai înaltă temperatură medie anuală s-a înregistrat în anul 1963, de 13.1° C şi cea mai mică,în anul 1875, de 8.3° C.
   Din observaţiile şi analizele efectuate, rezultă că Bucureştiul are ani alternativi cu temperaturi joase (1973, 1977, 1979) şi ridicate (1976, 1978, 1980).

  Cea mai friguroasă lună este ianuarie , cu o medie de - 2.9° C iar cea mai călduroasă este iulie cu o medie de 22.8° C. În general, variaţiile de temperatură dintre noapte şi zi sunt de 34 - 35 ° C, iarna şi de 20 - 30° C, vara.
  Cea mai înaltă temperatură, de 41.1° C a fost înregistrată în data de 20 august 1945 şi cea mai joasă temperatură de -30°C, în ianuarie 1888.

  Zona centrală având cea mai mare concentrare de cladiri, străzi înguste, largi bulevarde şi câteva zone verzi, are o temperatură medie anuală de 11° C, vânt sub 2 m/s , umiditatea de 3-6 %, mai mică decât în alte zone şi cea mai lungă perioadă de vegetaţie, de 220 zile fără ger, pe an.

  Zona mediană care cuprinde vechea zona industrială cu mici făbricuţe, gări (Gara de Nord este cel mai mare nod feroviar), este definită printr-un grad mare de poluare, zile cu ceaţă, ploi abundente, câteva zile însorite, având o temperatură medie anuală sub 11° C şi un volum de precipitaţii de 600 mm pe an.

  Noua zonă rezidenţială (Băneasa, Floreasca, Tei, Pantelimon, Balta Albă, Berceni, Drumul Taberei), are o temperatură medie anuală de 10.5° C, cu vânturi puternice uneori , cu un grad scăzut de poluare comparativ cu centrul, un grad de umiditate în jurul valorii de 77%, cu frecvente apariţii ale ceţii şi un volum de precipitaţii sub 550 - 600 mm pe an.

  Zona periferică este influenţată de construcţiile joase (1 - 2 nivele) cu suprafeţe verzi şi mari zone industriale; această zonă urbană este în mare măsură expusă vântului, valurilor de căldură şi de frig, dar cu contraste mici, o umiditate ridicată şi aer curat. Volumul precipitaţiilor este sub 500 mm pe an.