Bucureştiul
este situat în Câmpia Română, având o altitudine maximă de 96.3 m şi este
străbătut de două râuri, Dâmboviţa şi Colentina. Cele două văi formate
în jurul râurilor, împart oraşul în cateva zone, sub formă de platouri
cu meandre şi terase. Prezenţa a două terase locale (2 - 4 m şi 8 -12
m) de-a lungul celor două văi oferă varietate peisajului din centrul oraşului. |
Lunca
Dâmboviţei a fost modificată prin lucrări de canalizare.
Caracteristicile geomorfologice ce definesc regiunea sunt rezultatul
acţunii de eroziune, transport şi depunere a cursului inferior al
râului Dâmboviţa care străbate zona mediană a Bucureştiului pe direcţia
aproximativă NV-SE, precum şi a râului Colentina.
Solul din centrul Bucureştiului s-a format şi dezvoltat sub influenţa
factorilor naturali şi umani.
|
În zona oraşului
şi a împrejurimilor, defrişarea excesivă din ultimele două secole a
Codrului Vlăsiei, a permis extinderea agriculturii pe bogatele soluri
brune. În condiţiile bioclimatice actuale ale zonei dintre cele două
râuri, solul a devenit argilos. Cea de-a doua categorie de sol este
cel aluvionar, format prin erodarea humusului datorită acţiunii apei
de suprafaţă. |
Din punct
de vedere litologic, zona Bucureştiului face parte din tipul de câmpie
joasă cu terase, caracterizată prin prezenţa numeroaselor terase desfăşurate
de-a lungul râurilor ce o drenează, zonă alcătuită din depozite exclusiv
cuaternare reprezentate prin loess şi depozite loessoide. |
